Articol realizat împreună cu Alex Vlădescu .
Insomnii sau mai bine spus “sesiunea bat-o vina”. De două zile, somnul nu mai vine pe la gene. Oboseala începe să răsune în corpul meu, gândurile nu mă lasă în pace, colegele de cameră sunt tare nerăbdătoare să plece la Cluj, iar eu vreau doar să ajung acasă… să dorm.
Întunericul învăluie camera perfect, liniștea mă cuprinde, îmi creează o stare de amorțeală. Anul trei de facultate este pe terminate, lunile le număr deja pe degete, iar pregătirea pentru licență mă neliniștește.
În curand se mai încheie o etapă din viața mea. Să vorbim puţin despre cifra trei. Se știe că este o cifră mistică, care este folosită în basme. Trei provocări, trei prieteni sau trei ani de facultate, în care am învățat ceva despre jurnalism şi am mers la diverse evenimente: lansări de carte, operă, vizită în diverse sate.
Vara am făcut practica obligatorie care este prevăzută în regulamentul contractului, adică am respectat înțelegerea dintre mine și Universitate. Cel mai mult mi-a plăcut la radio, am fost foarte fascinată de modul în care se realizează un reportaj și de tot ceea ce ține de radio . Foarte amuzant mi s-a părut când vorbeam cu oamenii de pe plajă și le puneam întrebări banale : “Cum ți se par prețurile ?” sau “ Cum este apa ? “.
Aceștia se blocau și nu știau ce să ne raspundă. Amuzant, aşadar.În decursul a trei ani de facultate, de viață, de poveste, am cunoscut diverse persoane, am observat și avantajele meseriei de jurnalist și dezavantajele sale. Am ascultat foarte multe povești ale unor oameni, care fie au lucrat în jurnalism, fie lucrează în prezent .
Satisfacția principală în profesia de jurnalist este, în primul rând, una sufletească. Asculți multe povești. Pe unele le scrii, pe altele le înveți pe propria piele. În continuare, tot ceea ce pot să fac este să văd ce voi face mai departe. Povestea merge mai departe…
Sursă foto : arhivă personală
