Astăzi în timp ce făceam curat printre dosare, am găsit o poveste foarte interesantă și m-am gândit să o împart cu voi.
Un soldat american, înainte de a pleca pe front, s-a dus la bibliotecă și a cerut o carte. Era o carte de poezii. A citit cartea care a avut un impact foarte mare asupra sa. Dar ce l-a impresionat mai mult decât cartea erau comentariile pe care cineva le scrisese pe marginile paginilor. Cartea fusese donată bibliotecii de către persoana care scrisese comentariile. Așa că numele și adresa ei erau scrise pe carte.
Plecat pe front, a decis să-i scrie acestei doamne. I-a spus cât de mult l-a impresionat cartea și ce impact au avut comentariile pe care ea le scrisese pe marginile cărții. Și ea i-a scris înapoi. Așa au început să corespondeze, cu cât își scriau, relația lor devenea din ce în ce mai puternică.
Într-una dintre scrisori, el i-a scris și a rugat-o să îi trimită o fotografie. Ea i-a spus că dacă se simte apropriat de ea și dacă dragostea lui este adevărată, nu va conta cum arată. Așa că nu i-a trimis nicio fotografie.
Când s-a terminat războiul și el s-a întors acasă, și-au dat întâlnire în Parcul Central. Ca să se recunoască, ea l-a rugat să țină cartea în mână, iar ea va avea un trandafir.
Așa că în aceea zi, într-un loc imens, un soldat venit de pe front, cu o carte în mână căuta o femeie cu un trandafir în mână. Vă dați seama ce așteptări avea? Era pe punctul de a-și găsi sufletul pereche, femeia pe care o iubea dar pe care nu o văzuse niciodată.
Așteptând, a văzut o fată superbă, îmbrăcată într-o rochie verde, care-l privea atent. Ea s-a îndreptat către el și ... era minunată. Era dincolo de orice imaginație. Iar el s-a uitat și a văzut ca ea nu avea nici un trandafir. Lângă el s-a oprit o doamnă în vârstă. Avea un trandafir în mână.
Vă puteți imagina? Tânăra superbă și doamna care nu arăta foarte bine, dar cu un trandafir în mână. Și nu era frumoasă, chiar destul de urâtă și îmbătrânită. Voi ce ați fi ales? Persoanei cu trandafirul îi știa sufletul de care se îndrăgostise. Așa că s-a îndreptat spre doamna urâtă cu trandafirul, în timp ce tânăra frumoasă s-a oprit la câțiva pași de el, la privit și la întrebat: "-Vii cu mine soldat?"
Iar inima lui era sfâșiată. Decizii. Alegeri. S-a gândit un minut. În timp ce tânăra se îndepărta de el, lucrurile corecte l-au determinat să aleagă : și-a continuat drumul către persoana în vârstă care ținea trandafirul în mână, s-a apropriat de ea și i-a zis : "- Bună ziua" , și a invitat-o la cină.
Iar acesta i-a spus :
"-Fiule, nu știu ce se întâmplă aici, dar tânăra îmbrăcată în verde care tocmai a trecut pe lângă tine, m-a rugat să țin în mână acest trandafir și mi-a spus că, dacă vei veni la mine, să îți spun că te așteaptă la restaurant."
Viața curge asemeni unui râu, nu-i putem opri cursul, putem doar să îi influențăm traseul și facem asta permanent prin Alegerile pe care le luăm.
Această poveste am primit-o de la un workshop organizat de Cafeneaua de Psihologie ( 27.11.2010).