Ce este primăvara arabă?
Primele
demonstrații împotriva regimului condus de Zine al-Abidine Ben Ali, au avut loc
în decembrie 2010, când acesta a câștigat pentru a cincea oară mandatul de
președinte al Tunisiei.
Factorii
generatori ale acestor proteste au fost tinerii, pentru care frustrarea
de a nu avea un loc de muncă, coroborate cu corupția ridicată, mai ales în
rândul forțelor de ordine, mai exact poliția, i-au determinat pe aceștia să
iasă în stradă și să își ceară drepturile, reforme economice și politice dar și
demisia „proaspătului ales”președinte.
La
început poliția s-a folosit de puterea sa într-un mod abuziv, recurgând la acte
violente pentru a liniștii masele de protestatari. În schimb, pe măsură ce rata
violenței creștea, președintele, a anunțat o serie de reforme politice și
economice, dar acestea au venit mult prea târziu pentru a-i putea calma pe cei
care îl contestau.
În
consecință Ben Ali a fugit din țară, iar pentru tunisieni acesta a fost
sfărșitul revoluției lor, dar în același timp începutul unor mișcări similiare
și în alte țări cum ar fi Egipt, Libia, Siria, Yemen, iar dat fiind faptul că
toate aceste țări sunt majoritar arabe, curentul a devenit cunoscut drept
„Primăvara Arabă”.
Modul în care a luat naștere
primăvara arabă
„Primăvara arabă” sau ceea ce credeam noi că erau pure revoluții ale statelor arabe din
nordul Africii împotriva dictatorilor ce le conduceau, aceste lucruri fac de
fapt parte dintr-un plan creat în laboratoarele secrete americane.
Statele Unite și Occidentul aveau tot interesul să răstoarne
dictatorii acestor țări. Dar, planul nu a reușit 100%. Siria nu a căzut.
Siria este un important aliat al Federației Ruse. Ceea ce au
americanii cu Siria este foarte simplu, ei vor să schimbe guvernul prorus cu
unul proamerican. Situația este destul de clară, bătălia pe sferele de
influență dintre Statele Unite și Federația Rusă încî continuî. Dar, de data
aceasta , nu mai sunt rușii în ofensivî, ci americanii. Statele Unite încearcă
să ia cu forța ultimele avanposturi ale rușilor în Orientul Mijlociu.
Statele Unite încearcă să smulgă Siria din sfera de influență
a Federației Ruse și s-o bage sub propria sfera de influență instalând un
guvern proamerican de tip marionetă. Ramâne de văzut cum se va finaliza
situația, dar, este clar că lucrurile, mai ales cele majore nu se întâmplă din
senin, ci sunt foarte bine planificate.
Zece consecințe neașteptate:
1.
Monarhiile au supravieţuit
2.
SUA nu mai pot trage sforile în Orientul
3.
Sunnism vs. Şiism
4.
Iranul, câştigător surpriză
Nimeni
nu ar fi crezut la începutul Primăverii Arabe că Iranul va avea de câştigat de
pe urma ei. Iniţial, Iranul era aproape paralizat din cauza sancţiunilor
economice dure, impuse de comunitatea internaţională pentru a-i pedepsi ambiţiile
nucleare. Astăzi însă, nu poate exista o soluţie pentru războiul din Siria
decât cu acordul şi cu implicarea Teheranului.
5.
Pierzătorii au devenit câştigători
Un
exemplu sugestiv este Frăţia Musulmană din Egipt – după 80 de ani în care a
acţionat din umbră, Frăţia a reuşit să-l îndepărteze de la putere pe dictatorul
Hosni Mubarak şi şi-a arătat intenţiile de a reface imaginea celei mai mari
ţări din Orientul Mijlociu.
6.
Kurzii culeg rezultatele
Kurzii
din Irak obţin propriile avantaje de pe urma dezintegrării lente a ţării, care
funcţionează din ce în ce mai puţin ca un stat unitar.
7.
Femeile, victimele Primăverii Arabe
8.
Puterea reţelelor sociale
La
începutul protestelor, a existat un entuziasm general printre mass-media din
Occident, care profitau de avantajele reţelelor sociale, în special Facebook şi
Twitter. Acestea au jucat un rol important în ţări precum Arabia Saudită, unde
oamenii s-au exprimat fără cenzura canalelor oficiale de presă şi care au
lansat astfel dezbateri naţionale.
9.
Piaţa imobiliară din Dubai se redresează
Urmările
evenimentelor care au marcat Orientul Mijlociu sunt resimţite dincolo de
graniţele ţărilor ce alcătuiesc acea regiune. Printre observatori circulă o
teorie potrivit căreia piaţa imobiliară din Dubai a înflorit datorită bogaţilor
din Egipt, Libia, Siria, Tunisia, care şi-au căutat un mediu mai stabil pentru
a-şi păstra banii. Rezultatele acestui fenomen ar putea fi resimţite până în
Paris şi Londra.
10.
Redesenarea hărţilor lumii
O
hartă a Orientului Mijlociu, desenată de Marea Britanie şi de Franţa la
mijlocul Primului Război Mondial, pare că se desluşeşte abia în zilele noastre.
Nimeni nu poate însă dacă Siria şi Irak vor avea aceleaşi graniţe ca în prezent
şi peste cinci ani şi dacă îşi vor păstra statutul de ţări unitare.
Tunisia rămâne singura poveste de succes. Libia, Yemen şi
Siria sunt afectate de războaie civile, iar în Egipt, un regim autoritar a fost
înlocuit de altul similar.
Surse: