Cad frunze şi flori, ca nisipul din ele
Asişti trecerea gloatei, mahmur,
Încă-i plină clepsidra… ca cerul cu stele.
Aştepţi, iar timpul nu-ţi este prieten,
Totul lungeşte, orice minut.
Zâmbeşte mişel, iar tu devii galben,
Şi-ţi pare un an fiecare secundă…
Aştepţi, şi observi, cum orice umbră,
Lent completează a sa circumferinţă…
Vrei viitorul acum, oricât de sumbră,
Ar putea în final fi această dorinţă…
Aştepţi, şi viaţa devine un simplu tic tac,
Iar bătăile inimii al tău cronometru,
Săgeţi, ace şi numere, se mişcă şi tac,
Te zbaţi în capcana timpului sinistru
Aştepţi, cu aşteptări multe, arzi de nerăbdare,
În lumi paralele, separaţi de distanţă,
Cuvintele trec, însă tot restul moare
Iar răbdarea răbdării, te ameninţă…
Aştepţi, şi te-ntrebi plin de dubii în cap
“Poate, merg singuratic pe un drum blestemat?
Şi nimeni la capătul său nu m-aşteaptă…”
Poate-s dubii prosteşti, şi e calea cea dreaptă.
Aştepţi, şi lungă îţi pare a ta aşteptare
Vrei vara acum, şi al său cer cu soare…
Ecranul, un pix, foaie, tavan…
Ba una, ba alta, le fixezi în van…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu