Îmbrăcată gros și cu ghiozdanul care era mult prea greu pentru un copil plăpând și cu un zâmbet innocent, fetița vroia să își ia o pungă de pufuleți. A întrebat cât costă si vânzătoarea de la magazin i-a spus, dar fata nu avea banii necesari.
Văzând pe acel chip tristețe mi s-a făcut milă și i-am dat suma de completare pentru pufuleții pe care ii dorea. I-am pus banii în mâna dar la început a ezitat și i-am spus: - Ia bani să îți iei pufuleți.
Fetița a acceptat, și s-a dus fericită să își cumpere pufuleți, iar eu văzându-mi de treaba, observ ca se aproprie de mine și imi spune: Mulțumesc frumos și mi-a zâmbit.
Eu mi-am plătit suma care trebuia să o dau pe sucul respectiv, si în timp ce ieșeam de la magazin ma cuprinsese o bucurie in suflet, dar probabil acum vă întrebați de ce am devenit bucuroasă brusc?... Vă spun eu de ce… pentru că desi nu era o sumă mare am făcut acel copil bucuros că și-a luat pufuleții doriti... și pentru că nu am lăsat-o să plece cu un chip trist...
Noi ca și oameni uităm uneori să mai fim și buni. Faptul că am văzut acel zâmbet de copil m-a făcut pe mine însămi să-mi zambeasca sufletul...! Sper că v-a plăcut acest articol… p.s această întâmplare a avut loc chiar azi!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu