Oglinda

Oglindă, oglinjoară… reflectă-mi lumina,
Dă-mi siguranţa, încălzeşte-mi retina,
Destăinuie-mi lumea, dincolo de prismă,
Aş vrea să-nţeleg interioara schismă…

O lume de cristal, cu totul pe dos,
Unde stânga e dreapta, şi susul este jos.
Unde poţi fi o mie, curbând realitatea,
Repetând nesfârşit, melancolia, ambiguitatea…

Narcisul acolo ţi-e prietenul tainic,
Ce ochiul ţi-alină, privind enigmatic,
Întrebări îi dai multe căutând afirmare,
Dar orice răspuns e o nouă întrebare…

Acolo e visul ce devine real,
Acolo ai speranţe ce te scot la mal
Din abisul dubiilor acumulate,
Reflectând patima gândurilor toate.

Poţi fi cioara albă ce atinge luna,
Poţi fi îndrăzneala ce înfruntă turma,
Poţi fi curajosul ce ajută mulţimea,
Poţi fi frumuseţea ce atrage lumina.

Poţi fi multe în acea lume fictivă,
Dar eşti deja toate, în cea efectivă.
Deşteaptă-ţi mintea şi opreşte visul,
Trăieşte-ţi viaţa cu tot dinadinsul!

Distruge sclavia lumii imaginare,
Priveşte mâinile întinse în zare,
Lasă-ţi dubiile peste acea uşă,
Mergi înainte, prefă-le Cenuşă!